Retrospectiv
I have to remind myself that some birds aren’t meant to be caged. Their feathers are just too bright. And when they fly away, the part of you that knows it was a sin to lock them up does rejoice. Still, the place you live in is that much more drab and empty that they’re gone. I guess I just miss my friend. (Morgan Freeman (Red) - The Shawshank Redemption)
Mai demult, o colega, artista din fire, mi-a aratat o sculptura facuta de ea. Abstracta ce-i drept… insa mi-a explicat ce simboliza si am realizat cat de frumos se imbina ideile intr-o singura opera, o entitate. In esenta simboliza viata, ca un copac (aproximativ) cu suisuri coborasuri, lucruri prea complicate pt un profan ca mine.
Ideea e ca, oricum ai fi, sunt momente in viata cand intelegi anumite lucruri pentru ce sunt ele, ajungi la ele prin revelatii. Si cum viata are suisuri si coborasuri, la fel e si fotografia, sau pozarea, ce oi face eu aici. Perioade de inspiratie se succed in perioade, pe care le numesc eu(multumesc ctc) menstruatii, unde nu-ti iese nimic, pe nici un plan, oricat ai incerca … Si aici intervine pauza, in care stai si te gandesti(floyd state-ul) …sau momentul in care zici ca iti bagi … si rezolvi problema.
Prefer sa nu fac asta, imi iau elan doar.
Asta a fost luna ianuarie, si un pic din februarie. Recolta bogata, poze bune … Va las sa le admirati si sa dati cu bolovani. (scuzati ca nu au legatura intre ele, luati-le ca atare)
si usor usor … inspiratia s-a dus …
… si cand era pe sfarsite, am incercat un proiect pe care il aveam demult in cap … din pacate tot ce a iesit sunt astea 2 poze, un bol spart si o inspiratie secata …
Pink Floyd - Wish You Were Here
…………………………………………..
How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.
…………………………………………..
Fain!
Comment by Syncron — February 17, 2007 @ 4:29 pm
Sunt cateva in postul asta pe care le admir foarte mult. Sfatul meu e sa te concentrezi mai mult asupra peisajelor/naturii.
Lumina buna!
Comment by Mihai Codreanu — February 17, 2007 @ 4:53 pm
Azi m-am uitat la film. Nu imi explic aceasta coincidenta ca mi-a venit sa intru aici si sa citesc primul paragraf cu replica pe care am auzit-o acum 2 ore.
Pozele sunt ale dracu de frumoase. Mai bine decat ale majoritatii de ratati care am vazut eu pe deviantart…
Comment by Alex TG — February 20, 2007 @ 11:28 pm
Shobik, am venit in vizita pe blogul tau sa vad ce mai faci si ce-ai mai lucrat.Am chef de vorba, asa ca sper ca ai cafea!Am glumit, pentru minori nu e indicat!;), asta daca nu cumva te-ai ’subexpus’ si esti putin mai mare.Caz in care o sa-ti creasca nasul!Just kiddin’;)
Scriu aici pentru toate fotografiile noi.
1.’Ana’ e o serie care-mi place, are un aer proaspat, o amprenta de nonsalanta adolescentina.
Ana e dulce si rebela, cum cred eu ca trebuie sa fie orice adolescenta(graitoare, in mod deosebit, expresia fetzei din a treia fotografie), hainele sunt alese bine, iar umbrela e o smecherie pe gustul meu.
Preferata mea e a doua fotografie, in care Ana radiaza.
In ceea ce priveste textul pe care l-ai adaugat, imi pare cam intristator si n-ar trebui sa fie.Dar la varsta ta e normal sa ai asemenea framantari.Uite, eu iti dau o idee care cred ca te poate ajuta sa fii mai optimist, in general:cum totul se transforma permanent, inclusiv tu, si imposibil de controlat pana la ultima consecinta, incearca sa gandesti in alte repere decat cele in care mi se pare ca o faci, si anume raporteaza-te energetic la lume, in functie de prioritatile tale, de ceea ce ai nevoie sa primesti si poti sa oferi, la un moment dat.Cu lumea faci schimb, asta e principalul.Restul sunt accesorii si vei vedea ca le poti aranja destul de usor in acest plan.
2.Din seria ‘Retrospectiv’, mare parte le stiu de pe aria foto, unde ti-am lasat la vremea aceea oarece comment-uri, care erau cu plus in fatza.Nu tin minte sa fi fost carcotasa.;)
Primele doua poze, cele cu roti, sunt -pt. mine, ca o bresa in timp - m-au dus in urma cu…o mie de ani, cred.;) mi-am adus aminte c-am fost intr-o tabara de culegatori de folclor- intram in curtile taranilor si-i intrebam ce obiecte vechi au si au de dat.Dintr-o magazie m-am ales si c-o roata, asemenea celor din fotografiile tale, care a fost ca un trofeu printre celelalte obiecte.
Prima imi place mai mult, culorile si aspectul pietrelor imi dau senzatia ca pe acolo tocmai a trecut o apa curgatoare care si-a luat valurile cu ea, care a spalat pietrele si a rostogolit rotile.
Se spune ca intr-o fotografie exista cel putin un ‘punct’ in care memoria fotografului se intalneste cu imaginatia celui care priveste, asta daca imaginea ii spune ceva privitorului.
In pozele-astea doua, e invers.;)
3.Ultimele doua spun o poveste, sunt interesante.
Si totusi, textul si imaginile nu mi se par in concordanta/convergente, in sensul ca ansamblul celor doua fotografii, in aceasta ordine, imi sugereaza ceva optimist, iar textul, dimpotriva.
Vad bolul ca pe o sugestie a limitelor, care initial exista, iar ulterior ( a doua imagine), sunt trecute intr-o proiectie.Cred ca se poate spune ca cea de-a doua poza o include vitual pe prima.
Imi pare ca ansamblul acestor doua fotografii ilustreaza grozav frumoasa poezie a lui Jacques Prevert, Pour faire le portrait d’un oiseau, asta pt. ca in loc de bol putea fi si o colivie sau orice altceva care sa subdimensioneze un anumit tip de potential.
In ceea ce priveste imaginatia, sa stii ca nu seaca niciodata daca o exersezi.Chiar asa, cum spun.
Ilustrez cu asta:
L’Art / Ezra Pound
“Green arsenic smeared on an egg-white cloth,/
Crushed strawberries! Come, let us feast our eyes.”;)
Nu mai da atentie zilelor proaste in care esti/te crezi neinspirat;partea buna e ca trec intotdeauna foarte usor cand nu te cramponezi de ele.
Peste cateva luni, cand termini scoala, o sa fii liber sa inveti si sa faci numai ce-ti place.Asta ar trebui sa-ti dea, zic eu, maxim de elan.;)
Sa-ti fac un cadou de model de gandire care te scoate oricand dintr-un ’sens giratoriu’mental( doar un fragment):
Miracles / Walt Whitman
“[…]To me, every hour of the light and dark is a miracle,
Every cubic inch of space is a miracle,
Every square yard of the surface of the earth is spread with the
same,
Every foot of the interior swarms with the same;
Every spear of grass–the frames, limbs, organs, of men and women,
and all that concerns them,
All these to me are unspeakably perfect miracles.
To me the sea is a continual miracle;
The fishes that swim[..].”
E groaznic sa-ti scrie o filoloaga;))
Succes la scoala si la poze, pupice!
PS.Sa nu uit, ceva tip big-sister-kind:sper ca nu mai stai atat de mult pe net, sa aduni milioane de posturi, ca bitii nu-ti vor da niciodata inapoi frumosul timp al tineretii.
Mai bine faci poze!
Ar fi culmea sa ti-o iau inainte si sa fac expo inaintea ta.:))Am glumit.Dar nu-ti spun la ce faza:))
Bye!
Comment by panama35 — February 21, 2007 @ 12:34 am
panama, iti multumesc din suflet ca mi-ai scris, chiar conteaza pt mine, mai ales ca tu esti persoana care da alta perspectiva pozelor mele …
cat despre starea mea de atunci, si poate si de acum, de vina, evident e tineretea si faptul ca treci mai greu peste niste lucruri care ti se par mult prea importante … cum ar fi postul de dinaintea postului retrospectiv
dar… da, stiu ca inspiratia revine, pur si simplu am simtit nevoia sa trag linie si sa vad ce am facut cat timp am avut o verva
pe de alta parte, m-am tot gandit si probabil o s-o raresc cu netul … foarte mult
mersi mult, din nou, sper sa te intorci si pe forum, mai activa
Comment by skaraotzky — February 21, 2007 @ 7:18 pm
Cu placere, Shobik.
Esti o scumpete.Nu te grabi sa te faci mare.
:)
Comment by panama35 — February 22, 2007 @ 1:12 am