- Ce faci in weekend?
- Nu stiu, de ce?
- Eh, e frumos afara, am chef de poze si ti-am promis de mult ca te pozez.
- Ok, mai vorbim.

Si cam asta a iesit … nu sunt extrem de multumit, dar usor-usor sper sa-mi revin si urmatorul post pe blog sa nu mai aiba cuvantul inspiratie, lipsa sau criza. Multumesc pt timpul acordat.

Multumesc : Betty, Aida si Bogdan pt prezenta . Probabil o sa mai fie un post cu poze din ziua respectiva.

Pentru ca, daca n-ai inspiratie, incepi sa copiezi, am facut si eu un timelapse, mai degraba incercare … (cam slabuta) de timelapse.

E facuta din exact 216 cadre pe o perioade de aproximativ o ora si un pic. Enjoy, astept propuneri si bolovani.

I have to remind myself that some birds aren’t meant to be caged. Their feathers are just too bright. And when they fly away, the part of you that knows it was a sin to lock them up does rejoice. Still, the place you live in is that much more drab and empty that they’re gone. I guess I just miss my friend. (Morgan Freeman (Red) - The Shawshank Redemption)

Mai demult, o colega, artista din fire, mi-a aratat o sculptura facuta de ea. Abstracta ce-i drept… insa mi-a explicat ce simboliza si am realizat cat de frumos se imbina ideile intr-o singura opera, o entitate. In esenta simboliza viata, ca un copac (aproximativ) cu suisuri coborasuri, lucruri prea complicate pt un profan ca mine.

Ideea e ca, oricum ai fi, sunt momente in viata cand intelegi anumite lucruri pentru ce sunt ele, ajungi la ele prin revelatii. Si cum viata are suisuri si coborasuri, la fel e si fotografia, sau pozarea, ce oi face eu aici. Perioade de inspiratie se succed in perioade, pe care le numesc eu(multumesc ctc) menstruatii, unde nu-ti iese nimic, pe nici un plan, oricat ai incerca … Si aici intervine pauza, in care stai si te gandesti(floyd state-ul) …sau momentul in care zici ca iti bagi … si rezolvi problema.
Prefer sa nu fac asta, imi iau elan doar.

Asta a fost luna ianuarie, si un pic din februarie. Recolta bogata, poze bune … Va las sa le admirati si sa dati cu bolovani. (scuzati ca nu au legatura intre ele, luati-le ca atare)

si usor usor … inspiratia s-a dus …

… si cand era pe sfarsite, am incercat un proiect pe care il aveam demult in cap … din pacate tot ce a iesit sunt astea 2 poze, un bol spart si o inspiratie secata …

Pink Floyd - Wish You Were Here
…………………………………………..
How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.
…………………………………………..

“Nu…nu poti schimba lumea - este imposibil puterii tale, dar, in schimb poti face altceva - o poti face pe ea sa se schimbe… ii poti deschide ochii ,dar mai intai,trebuie sa o inveti unde sa caute.”

Ea e Ana.

In ultimul timp viata mi se pare un film cu buget redus, sau macar cu un scenariu pe cat de absurd, pe atat de trist si comic … diverse personaje care mai de care mai bune in rolul de prosti si idioti apar episodic in viata mea. Da daca nu sunt actori, macar efecte speciale sa fie.

Fericire mare vineri cand mi-am primit sistemul cokin si gradual grey-ul … doamne, gata … d-aia nu faceam io poze geniale… de acum incolo viata mi se va schimba radical…. ziua a continuat din ce in ce mai bine pe masura ce am facut rost si de alien skin exposure (interesant program, care il vrea … sa dea un semn).
Si uite asa, s-a pus bazele viitoarei mele cariere de pozar de peisaje corect expuse, colorate, la care adolescentele vor zice : “wow, ce culori”, in afara de alea la care nu le merge bine monitorul, artistii vor zice: “subiectul e fad si banal, mai e de lucrat la compozitie” si restul o sa inchida pagina din prima pentru ca au primit-o ca spam …
Pana invat sa folosesc cokin-ul mai artistic … mai aveti de asteptat si de holbat pe pozele astea :

Pentru ca primul post a fost o ambrambureala totala … nu stiu care cum ce a inteles din el … nici din asta nu o sa se inteleaga mare lucru.
Pana pun poze noi, mai bag unele vechi. Deci : certificatul de nastere

Cu ocazia … de fapt, fara nici o ocazie speciala, imi fac si eu blog … care se vrea, ceva mai matur, mai acid, mai amuzant, mai negru, mai metaforic … mai … altcumva decat ce era blogmyass (www.blogmyass.jos.ro). Pe langa asta, o sa pun si poze… sper eu, in tema cu textul, ori facute dupa text, ori text facute dupa ele … intelegeti ideea.

Probabil ar trebui sa ma si prezint … sunt Andrei Dragotă (e de bun-gust sa-ti bagi numele real in poza, acolo, la copyright) aka shobi, elev, tineigiar, tanar confuz in cautarea unei personalitati … Sunt cum sunt, sunt cum nu ar crede altii, sunt subapreciat de unii, supraapreciat de altii … sunt eu. Sunt genul de om care si-a luat camera de (doar) 6 megapixeli, pe care nu poti sa vezi pe ecran inainte sa faci poza, sunt genul de om care in general foloseste telefonul sa vorbeasca la el, deci … sunt un ciudat, ar putea spune unii . Sunt eu … Sunt fan Pink Floyd, sunt mai profund decat pare la prima vedere, dar mai superficial decat o sa dau impresia aici.

Momentan, n-am idee ce sunt. Sper sa tina mult si bine blogul asta … si sa se vada o evolutie de la post la post, de la poveste la poveste. Vizionare placuta.